verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de gerunziu pentru respinge.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din italiană respingere.
Definiții
- (v.tranz.) a refuza, a nu admite, a nu accepta.
- a îndepărta de la sine, a da la o parte.
- a arunca înapoi.
- a ține piept unui atac armat, a sili pe dușman să se retragă.
- (fig.) a înăbuși un sentiment, o pornire.
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru respinge.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru respinge.
Exemple
- L-a respins la examen.
- Îl respinge pe inamic din țară.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | respingea | respingeau |
Sinonime: 1: refuza, recuza, repudia, dezaproba, 2: lăsa, (fig.) trânti, 3: alunga, goni, izgoni, (fig. înv.) împinge
Antonime: accepta, admite, adopta, aproba, atrage, consimți, primi, susține