verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din prefixul re- + publica (după franceză republier).
Definiții
- (v.tranz.) a publica din nou; a reedita, a retipări.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru republica.
Exemple
- A republica operele cuiva în tiraj de masă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | republica | republicau |
Sinonime: reedita, reimprima, retipări
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din italiană republica, franceză république.
Definiții
- formă de guvernământ în care organele supreme ale puterii de stat sunt alese pe un timp determinat; țară, stat care are o astfel de formă de guvernământ.
- rarpopulația unei astfel de țări.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | republică | republici |
| genitiv-dativ | republicii | republicilor |
| vocativ | republică | republicilor |
| articulat | republica | republicile |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru republică.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a II-a singular la prezent pentru republica.
- forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru republica.