Etimologie

Din franceză répliquer < latină replicare.

Definiții

1. (v.tranz.) a da o replică, a răspunde.
2. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru replica.

Exemple

• I-a replicat prompt.

Declinare

Sinonime: răspunde, riposta, (înv.) întâmpina, prici

Etimologie

Din replică.

Definiții

1. forma de singular articulat pentru replică.

Etimologie

Din franceză réplique.

Definiții

1. răspuns prompt și energic care combate afirmațiile cuiva; ripostă.
2. porțiune din rolul unui actor, constituind un răspuns la cele spuse de partener.
3. parte finală a unui fragment de dialog, care solicită intervenția interlocutorului.
4. copie a unei opere de artă executată de autorul operei originale sau sub supravegherea lui directă.
5. (fiz.) mulaj al suprafeței unui corp, realizat sub forma unei pelicule care pe o parte este plană, iar pe cealaltă reproduce structura superficială a corpului, utilizat în microscopia electronică pentru studiul corpurilor groase, netransparente pentru electroni.

Declinare

Etimologie

Din replica.

Definiții

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru replica.
2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru replica.
3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru replica.
4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru replica.