repezitură
/re.pe.zi'tu.rə/Etimologie
Din a repezi + sufixul -tură.
Definiții
- rarmișcare rapidă, precipitată; goană, fugă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | repezitură | repezituri |
| genitiv-dativ | repeziturii | repeziturilor |
| vocativ | repezitură | repeziturilor |
| articulat | repezitura | repeziturile |