repetitor
/re.pe.ti'tor/Etimologie
Din franceză répétiteur, germană Repetitor.
Definiții
- (ieșit din uz) pedagog, meditator.
- pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor.
- sală de meditație într-un internat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | repetitor | repetitori |
| genitiv-dativ | repetitorului | repetitorilor |
| vocativ | repetitorule | repetitorilor |
| articulat | repetitorul | repetitorii |