repetiție
/re.pe'ti.ʦi.e/Etimologie
Din franceză répétition.
Definiții
- repetare, reluare a acelorași vorbe, idei, acțiuni etc.
- exercițiu făcut de către interpreți pentru pregătirea unui spectacol sau a unei audiții publice.
- reluare de către elevi, la școală, în cadrul unor lecții speciale, sau acasă, a materiei de învățământ deja parcurse.
- procedeu sintactic-stilistic care constă în întrebuințarea de două sau de mai multe ori a aceluiași cuvânt sau a aceluiași grup de cuvinte, pentru a exprima durata, intensitatea, distribuția, progresia, succesiunea, periodicitatea sau pentru a sublinia o idee.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | repetiție | repetiții |
| genitiv-dativ | repetiției | repetițiilor |
| vocativ | repetiție | repetițiilor |
| articulat | repetiția | repetițiile |