verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză répercuter.
Definiții
- (v.refl.) (despre unde sonore sau luminoase) a se răsfrânge, a se retransmite, a reveni, a se întoarce.
- (v.refl.) (fig.) a avea urmări, consecințe, a-și manifesta indirect efectele.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | repercuta | repercutau |
repercutat
/re.per.ku'tat/adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din a (se) repercuta.
Definiții
- răsfrânt, întors, revenit.