repercuta
/re.per.kuˈta/Etimologie
Din franceză répercuter.
Definiții
- (v.refl.) (despre unde sonore sau luminoase) a se răsfrânge, a se retransmite, a reveni, a se întoarce.
- (v.refl.) (fig.) a avea urmări, consecințe, a-și manifesta indirect efectele.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | repercuta | repercutau |