ren
/ren/Etimologie
Din franceză renne, care provine din suedeză ren < nordică veche hreinn. Inevitabil din proto-germanică *khrinda.
Definiții
- (zool.) (Rangifer tarandus) mamifer rumegător asemănător cu cerbul, cu coarnele în formă de arc, ramificate (atât la mascul, cât și la femelă), având concavitatea îndreptată înainte, cu smocuri lungi de păr aspru între copite, care trăiește în regiunile arctice, sălbatic sau domesticit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ren | reni |
| genitiv-dativ | renului | renilor |
| vocativ | renule | renilor |
| articulat | renul | renii |