remf
/remf/Etimologie
Origine incertă. Probabil din dialectul săsesc rämp, remp. Legătura cu greacă ῥουφαία (roufaía), originea dacică (Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 221) sau tracică (Philippide, II, 731), confer albaneză rrufë, este îndoielnică.
Definiții
- (bot.) (Aristolochia clematitis) plantă cu flori galbene, dispuse în fascicule la subsuoara frunzelor, cu fructul o capsulă în formă de pară.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | remf | — |
| genitiv-dativ | remfului | — |
| vocativ | remfule | — |
| articulat | remful | — |
Sinonime: (bot.) mărul-lupului, curcubețea