verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză remarquer.
Definiții
- (v.tranz.) a observa; a băga de seamă.
- (v.refl.) a se distinge, a se deosebi.
- a aprecia printr-o remarcă.
- a sesiza atrăgând atenția.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru remarca.
Exemple
- Prin ce s-a remarcat interpretarea lui?
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | remarca | remarcau |
Sinonime: 1: observa, constata, 2: se deosebi, se distinge, se evidenția, se ilustra, se singulariza, (înv.) se însemna, se semnala, se vesti, 3: aprecia
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- forma de singular articulat pentru remarcă.
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză remarque.
Definiții
- observație, constatare; notă, însemnare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | remarcă | remarce |
| genitiv-dativ | remarcei | remarcelor |
| vocativ | remarcă | remarcelor |
| articulat | remarca | remarcele |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru remarca.
- forma de persoana a III-a plural la prezent pentru remarca.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru remarca.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru remarca.