remarc

Etimologie

Din remarca.

Definiții

1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru remarca.
2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru remarca.

Etimologie

Din franceză remarquer.

Definiții

1. (v.tranz.) a observa; a băga de seamă.
2. (v.refl.) a se distinge, a se deosebi.
3. a aprecia printr-o remarcă.
4. a sesiza atrăgând atenția.
5. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru remarca.

Exemple

• Prin ce s-a remarcat interpretarea lui?

Declinare

Sinonime: 1: observa, constata, 2: se deosebi, se distinge, se evidenția, se ilustra, se singulariza, (înv.) se însemna, se semnala, se vesti, 3: aprecia