reluctivitate
/re.luk.ti.vi'ta.te/Etimologie
Din franceză reluctivité, engleză reluctivity.
Definiții
- (fiz.) reluctanță a unei substanțe omogene și izotrope; reluctanță specifică.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | reluctivitate | reluctivități |
| genitiv-dativ | reluctivității | reluctivităților |
| vocativ | reluctivitate | reluctivităților |
| articulat | reluctivitatea | reluctivitățile |