reluctanță
/re.luk'tan.ʦə/Etimologie
Din franceză réluctance.
Definiții
- (fiz.) mărime egală cu raportul dintre tensiunea magnetică de-a lungul unui circuit și fluxul magnetic care străbate circuitul.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | reluctanță | reluctanțe |
| genitiv-dativ | reluctanței | reluctanțelor |
| vocativ | reluctanță | reluctanțelor |
| articulat | reluctanța | reluctanțele |