relicvă
/re'lik.və/Etimologie
Din franceză relique < latină reliquiae.
Definiții
- obiect rămas din trecut și păstrat ca o amintire scumpă sau valoroasă; vestigiu.
- (la pl.) moaște.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | relicvă | relicve |
| genitiv-dativ | relicvei | relicvelor |
| vocativ | relicvă | relicvelor |
| articulat | relicva | relicvele |