adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din verbul a regula.
Definiții
- care este conform unei reguli stabilite în prealabil; care se repetă după o anumită regulă, într-o anumită ordine, fără abatere.
- care se desfășoară cu regularitate: firesc, obișnuit, normal.
- ordonat, uniform.
- care este organizat sau funcționează în baza unei legi; organizat legal, organizat pe baze permanente.
- sistematizat, orânduit.
- (despre corpuri) care permite o descompunere în părți, astfel încât acestea să fie identice și în relații identice unele în raport cu altele.
- (despre trăsături, forme etc.) alcătuit din elemente care se grupează ordonat sau simetric; armonios, frumos.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de participiu trecut pentru regula.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină, italiană regulare.
Definiții
- (v.tranz.) a pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza.
- (v.tranz.) (spec.) a pune la punct un mecanism, a face să funcționeze regulat; a repara.
- (v.tranz.) (spec.) a regla, a potrivi.
- (v.tranz.) (fig.) (fam.) a pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru regula.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | regula | regulau |