verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină, italiană regulare.
Definiții
- (v.tranz.) a pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza.
- (v.tranz.) (spec.) a pune la punct un mecanism, a face să funcționeze regulat; a repara.
- (v.tranz.) (spec.) a regla, a potrivi.
- (v.tranz.) (fig.) (fam.) a pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru regula.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | regula | regulau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- forma de singular articulat pentru regulă.
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din latină regula, italiană regola (cu unele sensuri după franceză règle).
Definiții
- normă, lege pe baza căreia are loc un proces, se desfășoară o activitate sau se produce un fenomen; precept.
- mod de a rezolva o serie de probleme care au anumite caracteristici comune.
- obicei, linie de conduită, principiu conducător.
- rânduială, ordine; regularitate.
- (pop.) menstruație.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | regulă | reguli |
| genitiv-dativ | regulii | regulilor |
| vocativ | regulă | regulilor |
| articulat | regula | regulile |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru regula.