regla
/reˈgla/Etimologie
Din franceză régler.
Definiții
- (v.tranz.) a realiza sau reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse.
- (v.tranz.) a stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării sistemului; a potrivi.
- (v.tranz.) (mil.) a potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv.
- (v.tranz.) a aranja, a orândui, a potrivi.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru regla.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | regla | reglau |