regala
/re.gaˈla/Etimologie
Din franceză régaler.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) (livr.) a (se) ospăta bine, a (se) cinsti.
- (v.tranz.) a desfăta, a încânta.
- (v.tranz. și refl.) a dărui.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru regala.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | regala | regalau |