refutare
/re.fu'ta.re/Etimologie
Din refuta.
Definiții
- acțiunea de a refuta și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | refutare | refutări |
| genitiv-dativ | refutării | refutărilor |
| articulat | refutarea | refutările |
Din refuta.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | refutare | refutări |
| genitiv-dativ | refutării | refutărilor |
| articulat | refutarea | refutările |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică