refractarism
/re.frak.ta'rism/Etimologie
Din refractar + sufixul -ism.
Definiții
- raratitudine refractară; împotrivire, nesupunere.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | refractarism | — |
| genitiv-dativ | refractarismului | — |
| vocativ | refractarismule | — |
| articulat | refractarismul | — |