refracție
/re'frak.ʦi.e/Etimologie
Din franceză réfraction < latină refractio, refractionis.
Definiții
- (fiz.) fenomen de abatere a direcției de propagare a unei unde, a unei radiații sau a unui corpuscul, când aceștia întâlnesc suprafața de separație a două medii diferite.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | refracție | refracții |
| genitiv-dativ | refracției | refracțiilor |
| vocativ | refracție | refracțiilor |
| articulat | refracția | refracțiile |