verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză réformer < latină reformare.
Definiții
- (v.tranz.) a schimba (în bine); a înnoi, a primeni o stare de lucruri, o concepție etc.; a face o reformă.
- (v.tranz.) a scoate din uz o unealtă, o mașină etc.; a da la reformă datorită degradării totale sau parțiale.
- (v.tranz.) a scoate o persoană din evidența sau din serviciul armatei (ca inapt din punct de vedere fizic).
- (v.refl.) (înv.) a se forma din nou, a se reface.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru reforma.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | reforma | reformau |
Sinonime: 1: modifica, schimba
Antonime: menține, păstra
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din verbul a reforma. Confer franceză réformé < latină reformatus.
Definiții
- (despre materiale, mașini, unelte etc.) scos din uz, dat la reformă.
- (despre militari) scos din evidența sau din serviciul armatei (ca inapt din punct de vedere fizic).
- care ține de cultul religios protestant.
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Definiții
- persoană de confesiune creștină protestantă; (p.restr.) calvin.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | reformat | reformați |
| genitiv-dativ | reformatului | reformaților |
| vocativ | reformatule | reformaților |
| articulat | reformatul | reformații |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de participiu trecut pentru reforma.