reforma

Etimologie

Din franceză réformer < latină reformare.

Definiții

1. (v.tranz.) a schimba (în bine); a înnoi, a primeni o stare de lucruri, o concepție etc.; a face o reformă.
2. (v.tranz.) a scoate din uz o unealtă, o mașină etc.; a da la reformă datorită degradării totale sau parțiale.
3. (v.tranz.) a scoate o persoană din evidența sau din serviciul armatei (ca inapt din punct de vedere fizic).
4. (v.refl.) (înv.) a se forma din nou, a se reface.
5. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru reforma.

Exemple

• A reforma ortografia.

Declinare

Sinonime: 1: modifica, schimba

Antonime: menține, păstra

Etimologie

Din reforma.

Definiții

1. forma de persoana a I-a singular la perfect simplu pentru reforma.
2. forma de persoana a II-a singular la imperfect pentru reforma.