reflexivitate
/re.flek.si.viˈta.te/Etimologie
Din reflexiv + sufixul -itate. Confer franceză réflexivité.
Definiții
- rarfaptul de a fi reflexiv; predispoziție spre meditație.
- proprietate a unei relații logice, matematice etc. de a avea loc întotdeauna între un element și el însuși.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | reflexivitate | — |
| genitiv-dativ | reflexivității | — |
| vocativ | reflexivitate | — |
| articulat | reflexivitatea | — |