reflexiv
/re.flekˈsiv/Etimologie
Din franceză réflexif, germană reflexiv.
Definiții
- (despre oameni) predispus la reflecție; meditativ, gânditor.
- (despre manifestări, realizări ale oamenilor) care denotă reflecție, care se realizează prin reflecție.
Din franceză réflexif, germană reflexiv.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | reflexiv | reflexive |
| genitiv-dativ | reflexivului | reflexivelor |
| vocativ | reflexivule | reflexivelor |
| articulat | reflexivul | reflexivele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică