reflector
/re.flek'tor/Etimologie
Din franceză réflecteur.
Definiții
- parte a unui dispozitiv de iluminat sau a unui proiector care, folosind fenomenul reflexiei regulate sau difuze, dirijează fluxul luminos al unei surse de lumină pe o anumită direcție sau într-o anumită zonă mai întinsă; (p.ext.) aparat înzestrat cu un asemenea dispozitiv.
- oglindă concavă care reflectă lumina într-o direcție voită; (p.ext.) proiector.
- (astron.) telescop al cărui obiectiv este construit dintr-o oglindă concavă.
- (elt.) element component al unor antene în scopul măririi directivității lor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | reflector | reflectoare |
| genitiv-dativ | reflectorului | reflectoarelor |
| vocativ | reflectorule | reflectoarelor |
| articulat | reflectorul | reflectoarele |