substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză reflet (după reflecta).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | reflect | reflecte |
| genitiv-dativ | reflectului | reflectelor |
| vocativ | reflectule | reflectelor |
| articulat | reflectul | reflectele |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză refléter < latină reflectere, germană reflektieren.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie.
- (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) oglindi.
- (v.intranz.) a gândi profund; a cugeta, a medita la...
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | reflecta | reflectau |