refeca
/re.feˈka/Etimologie
Din latină refricare.
Definiții
- (v.tranz.) a coase un refec.
- (v.tranz.) a detașa cu ferăstrăul marginile teșite ale scândurilor brute, pentru a obține scânduri paralelipipedice.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru refeca.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | refeca | refecau |