reducător
/re.du.kə'tor/Etimologie
Din a reduce + sufixul -ător.
Definiții
- substanță care, într-o reacție de oxido-reducere, pierde electroni, oxidându-se.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | reducător | reducători |
| genitiv-dativ | reducătorului | reducătorilor |
| vocativ | reducătorule | reducătorilor |
| articulat | reducătorul | reducătorii |