verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză récuser.
Definiții
- (v.tranz.) a nu recunoaște competența sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc., (p.ext.) a respinge, a nu recunoaște ceva sau calitatea cuiva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | recuza | recuzau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Definiții
- persoană căreia i s-a respins sau nu i s-a recunoscut competența sau autoritatea.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | recuzată | recuzate |
| genitiv-dativ | recuzatei | recuzatelor |
| vocativ | recuzato | recuzatelor |
| articulat | recuzata | recuzatele |