recurge
/reˈkur.ʤe/Etimologie
Din re- + verbul a curge (după franceză recourir).
Definiții
- (v.intranz.) (urmat de determinări introduse prin prep. „la”) a apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor.
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru recurge.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru recurge.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | recurgea | recurgeau |