recunoaștere
/re.ku'no̯aʃ.te.re/Etimologie
Derivat regresiv din a recunoaște.
Definiții
- actul de a recunoaște, de a regăsi în memorie ceva sau pe cineva care a existat în experiența anterioară a celui ce constată recunoașterea.
- (mil.) o documentare făcută în teren pentru a cunoaște situația exactă din punct de vedere militar.
- o informare, examinare sau documentare a unei regiuni anumite, de obicei urmată de un studiu amănunțit al acesteia.
- (geol.) o examinare din punct de vedere geologic și/sau petrografic a unei anumite regiuni.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | recunoaștere | recunoașteri |
| genitiv-dativ | recunoașterii | recunoașterilor |
| articulat | recunoașterea | recunoașterile |