recunoaște
/re.kuˈno̯aʃ.te/Etimologie
Din prefixul re- + cunoaște (după franceză reconnaître).
Definiții
- (v.tranz.) a identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte.
- a deosebi ceva după anumite semne caracteristice.
- (v.refl.) a-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul.
- a admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a mărturisi.
- a considera pe cineva sau ceva merituos, valoros.
- a declara că acceptă sau a admite tacit o anumită situație nou creată în relațiile internaționale.
- a declara un copil natural ca legitim.
- (mil.) a cerceta terenul și pozițiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate.
- a se arăta recunoscător față de cineva sau de ceva.
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru recunoaște.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru recunoaște.
Exemple
- Cum îl poți recunoaște.
- L-am recunoscut imediat pe X.
- L-a recunoscut în funcție.
- Până la urmă a recunoscut că așa este.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | recunoaștea | recunoașteau |
Sinonime: 1: cunoaște, identifica, ști, 2: (prin Olt.) semui, 3: regăsi, 4: (jur.) confirma, întări, valida, mărturisi, 6: accepta, admite, mărturisi, 7: declara
Antonime: nega, tăgădui