reculege
/re.ku'le.ʤe/Etimologie
Din re- + a culege (după franceză recueillir).
Definiții
- (v.refl.) a-și veni în fire, a-și recâștiga calmul; liniștea (după o spaimă, o emoție etc.); a se regăsi.
- (v.refl.) a se concentra, a medita profund, a se adânci într-o meditație.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | reculegea | reculegeau |