verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză rectifier < latină rectificare.
Definiții
- (v.tranz.) a îndrepta, a corecta.
- (v.tranz.) (tehn.) a prelucra mecanic prin așchiere o suprafață metalică cu ajutorul unor unelte abrazive.
- (v.tranz.) (chim.) a separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru rectifica.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | rectifica | rectificau |
rectificați
/rek.ti.fiˈkaʦʲ/adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din rectificat.
Definiții
- forma de masculin plural pentru rectificat.
rectificați
/rek.ti.fiˈkaʦʲ/verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a II-a plural la prezent pentru rectifica.
- forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru rectifica.
- forma de persoana a II-a plural la imperfect pentru rectifica.
- forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru rectifica.