verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză rectifier < latină rectificare.
Definiții
- (v.tranz.) a îndrepta, a corecta.
- (v.tranz.) (tehn.) a prelucra mecanic prin așchiere o suprafață metalică cu ajutorul unor unelte abrazive.
- (v.tranz.) (chim.) a separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru rectifica.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | rectifica | rectificau |
rectificat
/rek.ti.fiˈkat/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din verbul a rectifica.
Definiții
- faptul de a rectifica; rectificare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | rectificat | rectificate |
| genitiv-dativ | rectificatului | rectificatelor |
| vocativ | rectificatule | rectificatelor |
| articulat | rectificatul | rectificatele |
rectificat
/rek.ti.fiˈkat/adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- care a fost corectat.
- care a fost supus operației de rectificare.
rectificat
/rek.ti.fiˈkat/verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de participiu trecut pentru rectifica.