rectifica
/rek.ti.fiˈka/Etimologie
Din franceză rectifier < latină rectificare.
Definiții
- (v.tranz.) a îndrepta, a corecta.
- (v.tranz.) (tehn.) a prelucra mecanic prin așchiere o suprafață metalică cu ajutorul unor unelte abrazive.
- (v.tranz.) (chim.) a separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru rectifica.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | rectifica | rectificau |