rect
/rekt/Etimologie
Din franceză rectum.
Definiții
- porțiune terminală a intesti-nului gros.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rect | recturi |
| genitiv-dativ | rectului | recturilor |
| articulat | rectul | recturile |
Din franceză rectum.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rect | recturi |
| genitiv-dativ | rectului | recturilor |
| articulat | rectul | recturile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică