recrutor
/re.kru'tor/Etimologie
Din franceză recruteur.
Definiții
- persoană care făcea recrutări în armată.
- persoană care recrutează membrii pentru un partid, pentru o asociație etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | recrutor | recrutori |
| genitiv-dativ | recrutorului | recrutorilor |
| vocativ | recrutorule | recrutorilor |
| articulat | recrutorul | recrutorii |