verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză récolter.
Definiții
- (v.tranz.) a strânge, a aduna, a culege recolta.
- (v.tranz.) (fig.) a culege roadele, a se bucura de un lucru realizat.
- (v.tranz.) (med.) a lua sânge, spută, urină etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | recolta | recoltau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză récolte.
Definiții
- cantitate de cereale sau de alte roade adunate într-o anumită perioadă; rod.
- (fig.) rezultat al unei munci, rod (satisfăcător) al unei activități depuse.
- operație de strângere a roadelor produse de plantele agricole; recoltare, culegere; cules.
- epoca, timpul recoltării.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | recoltă | recolte |
| genitiv-dativ | recoltei | recoltelor |
| vocativ | recoltă | recoltelor |
| articulat | recolta | recoltele |