recoace
/re'ko̯a.ʧe/Etimologie
Din re- + a coace.
Definiții
- (v.tranz.) a trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | recoacea | recoaceau |