reciprocitate
/re.ʧi.pro.ʧi'ta.te/Etimologie
Din franceză réciprocité < latină reciprocitas, reciprocitatis.
Definiții
- însușirea de a fi reciproc.
- asigurare făcută de către un stat altui stat, cu care întreține relații diplomatice, culturale, comerciale, de a avea un tratament egal sau echivalent cu acela pe care acest din urmă stat i-l asigură la rândul său.
- (mat.) relație între două numere, ecuații sau teoreme prin care una dintre ele este reciprocă celeilalte.
- (fiz.) proprietate a razelor luminoase de a nu-și schimba forma și traiectoria atunci când este inversat sensul de propagare a luminii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | reciprocitate | reciprocități |
| genitiv-dativ | reciprocității | reciprocităților |
| vocativ | reciprocitate | reciprocităților |
| articulat | reciprocitatea | reciprocitățile |