rechiziție
/re.ki'zi.ʦi.e/Etimologie
Din franceză réquisition, germană Requisition.
Definiții
- măsură excepțională prin care un organ al administrației de stat obligă pe cetățeni la cedarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile (contra plată) pentru nevoile armatei sau ale statului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rechiziție | rechiziții |
| genitiv-dativ | rechiziției | rechizițiilor |
| vocativ | rechiziție | rechizițiilor |
| articulat | rechiziția | rechizițiile |