← înapoi la căutare

rechizitoriu

/re.ki.zi'to.rju/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză réquisitoire.

Definiții

  1. cuvântare de acuzare a procurorului la un proces judiciar.
  2. act procesual prin care procurorul trimite în judecată un inculpat.
  3. acuzație gravă și violentă.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativrechizitoriurechizitorii
genitiv-dativrechizitoriuluirechizitoriilor
articulatrechizitoriulrechizitoriile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică