receptor
/re.ʧep'tor/Etimologie
Din franceză recepteur.
Definiții
- sistem tehnic destinat să primească (și să dirijeze) un anumit material.
- aparat, instalație, mașină, dispozitiv destinate să primească energie de o anumită formă și să o transforme în energie utilă.
- (fiziol.) organ care înregistrează anumite modificări ale mediului extern sau intern și transmite excitațiile la centrii nervoși.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | receptor | receptoare |
| genitiv-dativ | receptorului | receptoarelor |
| vocativ | receptorule | receptoarelor |
| articulat | receptorul | receptoarele |