receptacul
/re.ʧep'ta.kul/Etimologie
Din franceză réceptacle.
Definiții
- partea de sus, dilatată, a pedunculului, de care se prind organele unei flori.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | receptacul | receptacule |
| genitiv-dativ | receptaculului | receptaculelor |
| articulat | receptaculul | receptaculele |