recepare
/re.ʧe'pa.re/Etimologie
Din franceză recepage.
Definiții
- (silv.) tăiere de jos a puieților de arbori, pentru a provoca formarea unor noi tulpini prin lăstărire; recepaj.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | recepare | recepări |
| genitiv-dativ | recepării | recepărilor |
| vocativ | recepare | recepărilor |
| articulat | receparea | recepările |