recalescență
/re.ka.les'ʧen.ʦə/Etimologie
Din franceză recalescence.
Definiții
- creștere spontană a temperaturii unui metal în curs de răcire, care se manifestă vizibil printr-o licărire a metalului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | recalescență | — |
| genitiv-dativ | recalescenței | — |
| vocativ | recalescență | — |
| articulat | recalescența | — |