rebegeală
/re.be'ʤe̯a.lə/Etimologie
Din a rebegi + sufixul -eală.
Definiții
- faptul de a (se) rebegi; starea celui rebegit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rebegeală | — |
| genitiv-dativ | rebegelii | — |
| vocativ | rebegeală | — |
| articulat | rebegeala | — |